Cât am stat noi în muzeu s-a oprit și ploaia. Am plecat mai departe spre Piața Unirii unde am revăzut cladirile de acolo: Biserica Sârbească, Domul Catolic, Palatul Baroc. Ne-am urmat drumul pe lângă Tribunal (fostul Palat Dicasterial) și am ajuns la Bastion. Cu ocazia asta am văzut și eu curtea interioară renovată a Bastionului, pe care mi-am tot promis că o voi vizita, de câte ori o vedeam din mașină. Am mai aflat că, atunci când s-a demolat cetatea Timișoarei (Bastionul actual este singurul rămas din cele șapte care au existat) au fost recuperate 14 milioane de cărămizi care au fost folosite pentru alte clădiri, alte 7 milioane de cărămizi fiind scoase la licitație.

Am ajuns apoi la Parcul Poporului. Aici am aflat, printre altele, de ce Timișoara se numește Timișoara (Temeswar, de la Timiș) deși se află pe Bega. Prin anii 1600-1700 Timișul și Bega se revărsau periodic atât de tare încât cetatea Timișorii ajungea să fie o insulă înconjurată de apele ambelor râuri. A fost adus de către Imperiul Austro-Ungar un olandez-francez numit Maximilian Fermot care, folosind cunoștințele olandezilor despre diguri și asanare, a conceput un plan de asanare a mlaștinii din jurul Timișoarei. Acest lucru a durat aproximativ 30 de ani.
Am luat apoi o scurtă pauză în Parcul Poporului unde am primit sandwich-uri de la Lucas Super Sandwich, un alt sponsor. Sandwich-urile sunt foarte bune, voiam de mult să le încerc. M-au convins.

Din parc am plecat către piața Traian, observând pe drum foarte multele clădiri decorate abundent cu păuni și bărci, conform Jugendstil-ului, precum și biserica Milennium. Biserica în sine este foarte impresionantă; devine și mai impresionantă dacă se ia în considerare faptul că a fost construită în 5 ani. Da, cu tehnologia de acum 100 de ani (1896 – 1901). Am ajuns în piața Traian, ni s-a reamintit că în piață erau foarte multe hanuri, clădiri cu locuințe de închiriat și… bordeluri. În apropierea pieței Traian se află și o biserică ortodoxă cu o istorie puțin mai aparte. Având în vedere că biserica inițială se afla pe viitorul curs al canalului Bega, biserica a fost demolată și reconstruită pe cheltuiala primăriei. Construirea ei a durat 9 luni.
De la piața Traian am ajuns la Fabrica de Bere unde am primit fiecare câte o… bere. Ne-am suit apoi într-un tramvai format din două vagoane recondiționate. Vagoanele datau din 1872. Am coborât în Piața Bălcescu unde am aflat că prin 1872 Timișoara număra 70.000 de locuitori. Sistemul de de tramvaie transporta anual 14 milioane de persoane. Impresionant, zic eu.
Am vizitat apoi parcul Carmen Sylva (fostul parc Doina), care a fost redat în folosință acum aproximativ o lună după ce a fost renovat. Arată extraordinar de bine și este foarte bine întreținut. Am trecut pe lângă parcul Gheorghe Doja, prin Piața Maria și am ajuns în cartierul Iozefin. Pe podul dinspre Gara de Nord am aflat că faptul că Bega a fost canalizată a ajutat foarte mult la dezvoltarea orașului. Tot aici am aflat că Timișoara a fost primul oraș din Imperiul Austro-Ungar care a fost dotat cu o stație de epurare a apei și tot aici funcționa o moară foarte mare.
Ne-am încheiat turul pe podul din dreptul Fabricii de Pălării.
Mulțumesc din nou organizatorilor și sponsorilor, precum și minunatului nostru ghid.

#TimisoaraNoastra e un proiect organizat de Oltea Zambori și Cristina Puțan, prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timișoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timișoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.

Pentru că peste trei zile vizităm Timișoara din nou. Responsabile pentru asta sunt tot Cristina și Nebu. Tot Dan Caramidariu ne va ghida prin Timișoara și ne va povesti diverse.

Eu personal abia aștept să vină dimineața de sâmbătă, să aflu povești noi și să mă (re)văd cu oameni noi (și vechi).

#TimisoaraNoastra e un proiect organizat de Oltea Zambori și Cristina Puțan, prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timișoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timișoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.

Am fost multă vreme absent de pe blog (aproape 4 luni). Am fost prins cu diverse planuri (planuri despre cum să scap în ce m-am băgat, de exemplu ) și cu bijuteriile pe care vi le prezint azi. Ok, ok, mi-a fost și lene, că material aveam

Am început lucrul acum vreo 3 luni și ceva. Am avut câteva încercări nereușite. Bine, alții au spus că sunt foarte reușite, dar nu erau chiar unde aș fi vrut eu să fie. Vă povestec puțin mai jos, vă las să vă desfătați cu pozele.

View at Picasa

View at Picasa

View at Picasa

View at Picasa

Și câteva poze mai artistice, așa:

View at Picasa

View at Picasa

View at Picasa

View at Picasa

Acestea sunt verighetele mele noastre (“că acuma suntem ‘noi’, nu ‘eu’ și ‘tu’”).

Sunt realizate din aur de 18K în două nuanțe. Verigheta mea are cele două strand-uri exterioare din aur alb, cel interior este din aur galben. Verigheta ei este în oglindă (cele exterioare aur galben, cel din mijloc aur alb). Aș vrea să vă spun că asta este o chestie din aia profundă cu “ne completăm”, “suntem două părți dintr-un întreg” etc dar adevărul este că pur și simplu arată mai bine așa.
Fiecare strand are grosimea de 0.8mm și a fost răsucit manual (de mine, desigur, va urma și un articol în care vă arăt cum fac asta) din 3 fire de aur de 0.4mm grosime fiecare. Aici am observat prima diferență de comportament între aurul alb și cel galben: aurul alb este mult mai… nervos/oțelos/rezistent la schimbare decât cel galben. De aceea există diferență între densitatea răsucirii la strand-urile albe și cele galbene.

Înainte să încep să lucrez direct cu aurul am făcut niște încercări în argint (inele finale, de fapt), ca să determin cu exactitate mărimea la care trebuiau făcute verighetele. Bine, mărimea mea o știam, încercările pentru ea au fost ba “îmi cam pică de pe deget”, ba “mi-e puțin cam mic, nu poți să-l mai lărgești?”.
Deși prima încercare în aur pentru ea se potrivea, nu mi-a plăcut mie suficient de mult, așa că am retopit aurul și am făcut-o din nou. Era aproape bună, dar nu suficient de uniformă/regulată/reușită pentru pretențiile mele.
Aici am observat din nou diferența de elasticitate între aurul alb și cel galben. Cel galben se așeza frumos pe unde îi ziceam eu că trebuie să stea. Cel alb trebuia molestat/amenințat/bătut/împins/tras până să se supună.

După ce am terminat de făcut verighetele mai aveam două probleme.

Prima a fost culoarea. Sârma a fost decălită de mai multe ori în timp ce lucram la verighete, așa că… nu arăta deloc a aur. Aurul alb era negru/gri și lăsa o impresie de nespălat, așa. Cel galben era… galben, dar tot cam nespălat Am încercat să le curăț în acid sulfuric și în tumbler, dar nu prea se vedeau diferențe. Așa că, la recomandarea unui prieten le-am dus la bijuteria Gilmery (în piața Badea Cârțan) la o lustruire chimică (cianuri și alte chestii din astea drăguțe). Când le-am luat de acolo nu-mi venea să cred cât sunt de “oooohhhh, SHINY!”. O să mai scriu zilele astea despre “making of” cu tot cu poze și veți vedea cum arătau înainte de procesul ăsta.
Că tot veni vorba de culoare – diferențele de nuanță între aurul alb și cel galben sunt destul de subtile pentru că voiam ca verighetele să aibă un aspect cât mai omogen. Diferențele nu sunt imediat vizibile, dar dacă se privesc cele două verighete una lângă alta e imediat evidentă o diferență de impresie generală: una “bate” în alb, cealaltă în galben. Evident, se poate modifica ușor contrastul dintre cele două culori umblând puțin la compoziția aliajului galben (poate fi galben mai închis, poate fi mai roșiatic, poate fi galben cu o tentă ușoară de verzui, etc).

A doua problemă (care s-a rezolvat ușor) a fost că am considerat că așa niște verighete frumoase meritau niște fotografii mai reușite decât mi-ar ieși mie. Așa că i le-am dat celui care urma să ne facă poze și la nuntă. Pe Paul David si pe Mădălina (soția lui) vi-i recomand cu toată căldura, sunt niște profesioniști în adevăratul sens al cuvântului și foarte dispuși să depună eforturi suplimentare doar ca să fie clientul mulțumit. După diverse discuții (gen “tragem la o lumina mai difuză să se vadă mai mat” sau “ideea e că eu am un lens cu care fac macro și DOF-ul e abrupt, asta înseamnă că voi trage cu o lentilă mai wide deci probabil că mai pierd din detalii un pic”) la care eu eram complet pe lângă, Paul a reușit să facă pozele pe care le vedeți mai sus. Eu unul sunt foarte, dar FOARTE mulțumit de asta. Sunt, ca să zic așa, “de vis”

În încheiere, niște detalii tehnice.
Verighetele cântăresc împreună undeva între 10 și 11 grame (le-am cântărit cu precizie, dar am uitat să notez). Cam jumătate de gram s-a pierdut în procesul de lustruire chimică.
Aurul a costat aproximativ 1200 lei, iar manopera (după consultări cu un bijutier profesionist) am estimat-o la 300 de lei pentru o verighetă.
În concluzie, prețul unei perechi similare de verighete din aur de 18K ar fi aproximativ 1800 lei. Desigur, prețul este strict orientativ, având în vedere volatilitatea prețului aurului.
În cazul în care aveți alte întrebări vă stau la dispoziție.

Primul inel a mai fost prelucrat între timp, așa că arată ceva mai bine. L-am lărgit, așa că acum îl pot purta doar pe degetul mare, fiind prea larg pentru inelar și, ca o consecință, rândurile s-au așezat ceva mai bine. Acum arată ca în fotografia de mai jos. Este ceva mai închis la culoare decât restul inelelor pentru că a fost făcut din argint de puritate 800. Culoarea “bate” puțin spre un gri strălucitor (gen inox), mai degrabă decât spre albul argintului. Arată bine, zic eu.

Prețul unui astfel de inel, realizat din argint fin este de 100 RON. Argintul 800 sau 925 se lucrează mai greu decât cel 999 și nu sunt la fel de aspectuoase. Totuși, pentru că aspectul este o chestie de gusturi, se poate realiza la cerere din 800 sau 925.

View at Picasa

Am fotografiat din nou al doilea inel doar pentru a vă arăta cum se prezintă după ceva mai bine de o jumătate de an de purtare non-stop. Este mai alb decât primul inel, fiind realizat din argint fin (999). Deși argintul fin este moale, inelul se prezintă bine, nu are zgârieturi. Este ceva mai mat decât dacă ar fi proaspăt șlefuit, dar asta este natura argintului fin. În realitate culoarea este mult mai uniformă decât apare în poză. Una peste alta, sunt mulțumit de aspect.

Prețul unui astfel de inel este de 150 RON.

View at Picasa 10-Feb-2011 17:55, Canon Canon PowerShot SX120 IS, 8.0, 7.3mm, ’0.3′ sec, ISO 80

După recapitulare să trecem și la inelele noi. Mai întâi o încercare terminată abrupt.

View at Picasa 10-Feb-2011 18:03, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 10.3mm, 0.3 sec, ISO 80

Dacă inelele de până acum au fost făcute cu cinci “leads” (găsiți la finalul articolului o poză în care explic ce sunt leads, bights și strands), acesta s-a vrut a fi cu șapte leads. Din păcate, înainte de a adăuga al doilea și al treilea strand am vrut să-l decălesc și am reușit să topesc sârma. Am păstrat totuși inelul pentru că este… drăguț, așa mic cum e el (abia îmi încape pe degetul mic). Voi realiza în viitorul apropiat inele de acest gen cu două și cu 3 strands.
Informativ, prețul unui astfel de inel, cu un singur strand, realizat din argint fin este de aproximativ 50 RON.

Să trecem, deci, la “la pièce de résistance” de astăzi.

View at Picasa 10-Feb-2011 16:42, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 11.5mm, 0.1 sec, ISO 400

View at Picasa 10-Feb-2011 17:49, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 11.5mm, 0.3 sec, ISO 80

View at Picasa 10-Feb-2011 17:48, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 11.5mm, 0.3 sec, ISO 80

Inelul este identic cu cel de aici, dar este realizat din sârmă răsucită. “Cablul” folosit a fost obținut prin răsucirea manuală a trei fire de argint fin de grosime 0.4mm unul în jurul celuilalt. Efectul este… deosebit, zic eu. Grosimea finală a cablului este de 0.8mm. Da, pare ciudat ca trei fire de 0.4mm răsucite să aibă o grosime de 0.8mm, dar așa este; prima încercare de sârmă răsucită a necesitat regândirea unui inel (cel imediat următor, explicații acolo).

Prețul unui astfel de inel realizat din argint fin este de 200 RON. Costul suplimentar de 50 RON față de inelul din sârmă simplă se explică prin faptul că se mai adaugă aproximativ două ore de lucru pentru împletirea sârmei și prin faptul că sârma răsucită se lucrează mai greu decât sârma “plină”.

O combinație a celor două tipuri de sârmă (plină și răsucită) se poate vedea în exemplul de mai jos.

View at Picasa 10-Feb-2011 18:01, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 9.1mm, 0.3 sec, ISO 80

Inelul acesta este ceva mai îngust din cauza erorii pe care o menționam mai sus. Practic, eu am presupus că 3 fire de 0.3mm răsucite vor forma un “cablu” cu grosimea de 0.8mm (3 X 0.3 = 0.9 ~= 0.8). Realitatea este că grosimea rezultată este de 0.6mm, așa că am folosit sârmă de 0.6mm pentru cele două strand-uri de sârmă plină, în locul celei de 0.8mm. Inelul arată… interesant, deși nu a fost lustruit aproape deloc (deci nu strălucește cum ar trebui).

Prețul unui astfel de inel este tot de 200 RON. Deși are un singur strand de sârmă răsucită, combinația sârmă plină + sârmă răsucită este încă și mai dificil de lucrat decât inelele făcute strict din sârmă răsucită.

O poză de grup cu inelele de mai sus:

View at Picasa 10-Feb-2011 17:04, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 9.1mm, 0.4 sec, ISO 80

De la stânga la dreapta:
- șapte leads, nouă bights, un strand, sârmă simplă (argint 999)
- cinci leads, nouă bights, 3 strands, sârmă simplă + răsucită (argint 999)
- cinci leads, nouă bights, 2 strands, sârmă simplă (argint 800)
- cinci leads, nouă bights, 3 strands, sârmă răsucită (argint 999)
- cinci leads, nouă bights, 3 strands, sârmă simplă (argint 999)

Alte trei poze de grup:

View at Picasa 10-Feb-2011 16:55, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 6.0mm, 0.4 sec, ISO 80

View at Picasa 10-Feb-2011 16:52, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 6.0mm, 0.25 sec, ISO 80

View at Picasa 10-Feb-2011 16:54, Canon Canon PowerShot SX12, 8.0, 6.0mm, 0.067 sec, ISO 80

Și explicația tehnică:

View at Picasa

Un bight este una din ”ridicăturile” de pe muchiile inelului. Toate inelele pe care le-am realizat până acum au 9 bights. Cu cât scade numărul de bights, cu atât acestea vor fi mai ”întinse”; cu cât crește, cu atât vor fi mai ”ascuțite”.
Un lead este una din ”căile” pe care le urmează sârma în jurul inelului. Dacă vă gândiți la o coadă (de păr) împletită clasic ”în trei”, fiecare din cele ”trei” este un lead. Se poate ușor extrapola conceptul la inelele mele; dacă priviți un inel de sus în jos, se pot cu ușurință vedea cele cinci sau șapte (după caz) lead-uri. Numărul de lead-uri determină lățimea inelului pe deget și este una din cele mai importante decizii când vine vorba de alegerea unui inel de acest tip.
Numărul de strand-uri reprezintă de câte ori sârma urmărește traseul inelului. Dacă revenim la exemplul de mai sus cu coada de păr, fiecare din firele de păr reprezintă un strand.

În încheiere vă mai spun doar că momentan mă concentrez pe inelele din sârmă răsucită pentru că am un proiect foarte important de realizat în următoarele săptămâni. Veți afla curând de el.

După lupte seculare care au durat… câteva luni, am terminat de implementat majoritate modificărilor pe care voiam să le fac. Având în vedere că multe din ele au necesitat ceva documentare, am să explic pe rând ce am făcut și resursele pe care le-am folosit, poate vor fi cuiva de folos. Probabil multe din ele sunt inutile pentru cineva care face WordPress development.

Voi urma lista de aici și voi prezenta pe rând ce am făcut la fiecare punct.

În primul rând mi-am instalat blogul local, ca să nu stric ce e live și să nu apară blogul “defect” când vin vizitatorii. Aici găsiți toți pașii. Mi-am instalat tema și pluginurile și mi-am importat arhiva, ca să am ceva concret pe care să lucrez. Pentru toți cei care ar vrea să își modifice tema și le e teamă de cod… nu e cazul. PHP-ul nu e deloc greu. Dacă ai o idee de programare, te vei descurca perfect. Desigur, dacă vorbim de șurubărit pe la o temă existentă. Scrierea unei teme de la zero e cu totul altceva. Eu unul nu știam deloc PHP înainte să mă apuc de modificat tema, dar e destul de intuitiv și internetul e plin de resurse.

1. Culoare și contrast. Aici am muncit cel mai mult și am stresat cel mai mult câteva persoane: jumătatea mea mai bună și Clawd, care e un excelent critic de culoare, în ciuda… anumitor “feature-uri” personale (nu, nu bug-uri ). Mi-au fost de mare ajutor Color Scheme Designer și Color Wizard pentru generarea nuanțelor mai deschise/închise. Background-ul l-am preluat (cu aprobare, desigur) de la Zoso (mulțumesc) pentru că pur și simplu se potrivea cu restul culorilor.
Lizibilitatea ar trebui să fie dramatic îmbunătățită. Am refăcut de mână fiecare din imaginile folosite ca fundal pentru categoriile din sidebar, pentru titlurile articolelor, etc.

2. Am adăugat butoanele de social media (Facebook, Twitter, mail, RSS pentru comentarii și pentru articole) în sidebar. Icoanele le-am luat de pe net (erau free) și le-am recolorat ca să se potrivească mai bine cu restul. Încă nu sunt chiar mulțumit de felul în care arată (sunt puțin deformate din cauza scaling-ului). Am adăugat buton de Like si buton de tweet la finalul articolului, pentru că “face sens” să lași omul să citească articolul înainte de a decide dacă să-l share-uie sau nu (părere venită tot de la Zoso). Am folosit plugin-ul ăsta pentru butonul de Twitter. Cel de Facebook l-am adăugat de mână.

3. Comentarii thread-uite. Comentariile de acest fel erau suportate implicit de WordPress, dar nu și de tema mea. Așa că, după multe căutări și încercări, am folosit asta pentru a implementa comentariile threaded și asta pentru a separa pingback-urile de comentarii.

4. “Mi s-a sugerat să adaug şi o scurtă descriere produselor. Aceasta se face în general într-un articol. O primă idee ar fi ca în pagina fiecărui produs să pun un link către articolul corespunzător.” Asta e o chestie pe termen lung. Va fi implementată când voi avea timp și chef de ea.

5. Am modificat link-urile din din …/?p=1380 în …/rezultate, cum mi-a fost sugerat de Tomată. Credeam că va fi ceva mai dificil și că va trebui făcut manual la fiecare articol. Nu e cazul, WordPress rezolvă asta cu un singur click .

6. Titluri mai vizibile. Sunt mai vizibile (zic eu), deși sunt alb pe (aproape) negru.

7. Plugin pentru poze. Shashin era instalat de ceva vreme, dar nu funcționa decât dacă eram autentificat. După ceva săpături am descoperit că problema era la Google Analytics. Mai exact plugin-ul acesta. Odată ce am debifat “Track external links”, totul a funcționat perfect. Așa că rămân pe Shashin

8. Detaliile despre produse trebuie puse mai la vedere, atunci când le menţionez într-un articol. Asta va fi făcută în timp, odată cu punctul 4.

9. Butoane de share/like/tweet/spam. Vezi punctul 2.

10. Fotografii ale produselor “pe model”. On hold momentan.

11. Click pe header care să direcţioneze către homepage. Fixed (altă chestie care mi-a scos peri albi).
Cu ocazia asta am eliminat unul din meniurile de sub header. Conținea buton Home (care este redundant din cauza fix-ului la banner), About (care a fost mutat în al doilea meniu, în dreapta) și contact (care a fost mutat în sidebar, la Social stuff).

12. Sticky-ul “Cât costă şi cum cumpăr” induce în eroare, părând a fi mereu cel mai recent articol publicat. Aici încă nu am nici o idee mai bună, rămâne așa momentan.

13. Unele pagini (de exemplu Cercei apar ca având un comentariu. Totuşi, la un click pe comentariu nu se întâmplă nimic şi nici comentariul nu apare la sfârşitul paginii. Fixed, trebuia să adaug un în page.php.

15. Accesibilitate – adică să fie mult mai “la îndemână” fotografiile produselor. Nici aici nu am găsit o soluție. Aștept sugestii.

Concluzii.
A fost… interesantă toată experiența asta. Am învățat multe, deși nu PHP-ul este domeniul meu. Totuși, nu strică.

Primul ou l-aţi văzut iniţial doar cu zale, apoi şi pictat. Al doilea ou l-aţi văzut doar cu zale (dar cu suport). Îl voi primi curând şi pictat pentru o sesiune de fotografii.

Al treilea ou este momentan doar pictat. L-aţi văzut scurt şi în clipul cu emisiunea. Vă prezint azi câteva poze făcute tot de Doru, pentru că e prea reuşit ca să nu-l vedeţi mai clar.

Oul acesta l-am făcut (deşi încă nu e terminat) pentru mine personal.
Pe fiecare din cele patru feţe are pictat un alt phoenix.

View at Picasa 10-Oct-2010 13:58, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.033 sec, ISO 200

View at Picasa 10-Oct-2010 14:00, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.077 sec, ISO 200

View at Picasa 10-Oct-2010 14:03, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.167 sec, ISO 200

View at Picasa 10-Oct-2010 14:03, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.125 sec, ISO 200

Vârful are scris numele “brandului” meu…

View at Picasa 10-Oct-2010 14:04, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.25 sec, ISO 200

… iar în partea de jos avem motto-ul meu.

View at Picasa 10-Oct-2010 14:05, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.25 sec, ISO 200

Suportul este realizat dintr-un bloc masiv de lemn, pictat în negru, pe care au fost fixate trei cristale neregulate de ametist.

View at Picasa 10-Oct-2010 14:08, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.167 sec, ISO 200

View at Picasa 10-Oct-2010 14:11, NIKON CORPORATION NIKON D700, 11.0, 105.0mm, 0.017 sec, ISO 200

Personal sunt extrem de încântat de felul în care arată oul până acum.

Am început cu câteva săptămâni în urmă lucrul şi la partea de zale, dar l-am întrerupt. Ideea iniţială era să folosesc Half Persian 3 in 1 Sheet 6 ca weave, un weave masiv, solid, compact – acelaşi weave folosit la acest colier. Din păcate realizarea acestuia este tehnic imposibilă din cauza faptului că o mare parte din weave ar trebui făcută direct pe ou, lucru care nu permite accesul la zalele necesare.
Drept urmare, cu un oarecare regret, am retopit ce lucrasem până în acel moment (aproximativ 200 de grame de zale deja ţesute, cam 30-40 de ore muncă… ), urmând să aleg un alt weave. Încă nu sunt 100% hotărât, dar oscilez între Japanese 12 in 2 şi Stepping Stones.

Proiectul este momentan oprit pentru că am câteva comenzi la care lucrez, dar probabil va fi finalizat până la sfârşitul anului.

1. Culoare şi contrast. Nu puţini v-aţi plâns că ar fi greu de citit griul iniţial pe bleumarin. Am modificat rapid în alb pe bleumarin, dar se pare că şi aşa e incomod de citit. Probabil că voi modifica tema astfel încât părţile laterale (cele în care nu se află conţinut, fundalul ca să zic aşa) să rămână bleumarin, dar fundalul articolelor să fie alb şi fontul negru. Poate voi mai umbla puţin şi la dimensiunea fonturilor şi la spaţiere.

2. Butoane de social media (Facebook, Twitter, abonare RSS articole şi abonare RSS comentarii, lipseşte ceva?) mai uşor accesibile. Vor fi mutate în sidebar. Sidebarul va fi refăcut… încă nu ştiu exact cum, dar nu-mi place tare mult cum e acum.

3. Nu mă mulţumeşte nici pe mine felul în care apar comentariile. Nu se înţelege cine răspunde cui, pingback-urile sunt amestecate printre comentarii… Probabil am stricat eu ceva când mi-am vârât degetele prin temă. Voi încerca să grupez pingback-urile la finalul comentariilor şi voi încerca să fac în aşa fel încât comentariile să arate a thread-uri atunci când sunt schimburi de replici.

4. Mi s-a sugerat să adaug şi o scurtă descriere produselor. Aceasta se face în general într-un articol. O primă idee ar fi ca în pagina fiecărui produs să pun un link către articolul corespunzător.

5. Modificatul link-urilor (din …/?p=1380 în …/rezultate) de dragul SEO-ului. Nu ştiu foarte multe despre cum funcţionează SEO-ul referitor la link-uri, dar voi studia problema şi probabil voi modifica linkurile.

6. Titluri mai vizibile. Problema asta ar trebui să se rezolve odată cu lizibilitatea articolelor. După ce am contrastul potrivit pentru articole (alb pe negru) voi mai umbla la titluri, dacă e cazul (crescut fontul, eventual o altă culoare, etc).

7. Plugin pentru poze. Am instalat cu ceva vreme în urmă Shashin pentru că suna bine. Eu am fotografiile pe Picasa, deci, teoretic, Shashin trebuia să mă lase să le adaug mai uşor în articole şi să mă lase să le adaug pe mai multe coloane. În plus, Shashin zice că vine cu tot cu Highslide care, într-adevăr e frumos, arată bestial, dar are o mică problemă: funcţionează doar pentru mine, atunci când sunt autentificat. În rest… linişte şi pace.
Am să văd dacă păstrez Shashin sau trec pe altceva. Mi se pare ca arată bine atât Ipernity (îl puteţi vedea aici la Denisa) cât şi NextGen Gallery (îl puteţi vedea pe webara, mulţumesc pentru informaţie, Zoso).

8. Detaliile despre produse trebuie puse mai la vedere, atunci când le menţionez într-un articol. Link către “cum cumpăr” la finalul articolelor cu piese finale. Gramajul pieselor, pentru că este relevant la cercei, de exemplu, sau pentru a vă face o idee despre cât de masivă este o brăţară. S-a notat, se face.

9. Butoane de share/like/tweet/spam şi alte de-astea, gen Sharebar. Voi vedea cum se integrează Sharebar-ul în imaginea generală a blogului – la prima vedere pare puţin încărcat. Poate am să adaug “de mână” strict ce mi se pare că se potriveşte.

10. Fotografii ale produselor “pe model”. Da, sunt 100% de acord că arată mult mai bine, dar implică alte dificultăţi. Totuşi, nu resping ideea.

11. Click pe header care să direcţioneze către homepage. Iniţial era în temă, dar am stricat chestia asta. Am vrut demult să o refac, facelift-ul care urmează e un pretext bun.

12. Sticky-ul “Cât costă şi cum cumpăr” induce în eroare, părând a fi mereu cel mai recent articol publicat. Asta e toată ideea unui sticky, dar înţeleg problema. Ca soluţie temporară l-am marcat ca sticky, voi încerca să găsesc o soluţie mai elegantă.

13. Unele pagini (de exemplu Cercei apar ca având un comentariu. Totuşi, la un click pe comentariu nu se întâmplă nimic şi nici comentariul nu apare la sfârşitul paginii. Investigând, văd că acel comentariu este de fapt un pingback “intern” (pagina respectivă este menţionată într-un articol propriu). Setarea “Allow trackbacks and pingbacks on this page.” este check-uită. Nu ştiu care este problema, voi investiga.

14. Preţurile produselor “o idee măricele”. Din păcate aici nu sunt acord. În primul rând, nu sunt foarte mulţi cei care lucrează bijuterii similare cu ale mele şi cred că sunt singurul în ţară care realizează astfel de bijuterii la un asemenea nivel (dacă ştiţi şi pe altcineva, aştept un link ). În al doilea rând preţurile mele sunt comparative cu cele ale bijuteriilor de argint din magazine. Şi asta având în vedere că în magazine majoritatea pieselor sunt făcute la matriţă/maşină. Nu e nimic rău în asta, dar nu se pot compara costurile de producţie automatizată cu cele de producţie “handmade”. Nu în ultimul rând, unele obiecte pur şi simplu nu le veţi găsi în magazine pentru că nu se pot face “la maşină”. Dacă veţi încerca să găsiţi un bijutier tradiţional care să facă obiecte similare, preţul va fi mai mare decât cel oferit de mine (părere confirmată de bijutieri profesionişti).

15. Accesibilitate – adică să fie mult mai “la îndemână” fotografiile produselor. Nu ştiu cum aş putea face asta fără a încărca prea mult prima pagină şi, astfel, a distrage de la ultimele articole publicate. Caut o soluţie.

16. Sugestii pentru alte bijuterii: obiecte mai masive, mai multă culoare, pietre semipreţioase.
- obiectele realizate altfel decât din sârmă sau din zale cer cu totul alte unelte, precum şi cunoştinţe pe care momentan nu le am; poate în viitor…
- culoare şi pietre semipreţioase: am început deja să fac pandantive cu pietre semipreţioase (momentan doar malachit, vor urma şi lapis-lazuli, ochi de tigru, aragonit, lizardit etc); va urma în curând încorporarea cristalelor Swarovski.

Cam atât momentan, le voi lua pe rând şi le voi rezolva.

Lista celor care au comentat este:

Iar câştigătoarea este Siginutz.

Sigina, mulţumesc pentru păreri. Te voi contacta astăzi la un moment dat, ca să stabilim care pereche de cercei îţi place mai mult, precum şi modalitatea prin care aceştia vor ajunge la tine.

Punctele pe care vă veţi da cu părerea:
1. Aspectul general al site-ului. Sugestiile gen “mie mi-ar place să ai background fuchsia” intră direct în spam, aţi fost avertizaţi.
2. Organizarea site-ului. Poate unele articole ar trebui să fie mai la vedere. Poate sunt prea greu accesibile fotografiile produselor.
3. Calitatea bijuteriilor.
4. Preţurile bijuteriilor.
5. Orice altceva credeţi voi că ar fi relevant pentru mine.

Cerceii