Deși vremea nu arăta deloc promițător, azi-dimineață ne-am strâns vreo 50 de oameni la Catedrală. Ne-am întălnit cu Dan Cărămidariu, ne-a povestit despre Catedrala ctitorită de Regele Mihai și am plecat mai departe. Am trecut și pe Corso – până la jumătate pe partea pe care se plimbau domnii, a doua jumătate pe partea pe care se plimbau servitoarele și soldații.
Deși știam de anul trecut, am fost uimit din nou aflând că majoritatea palatelor din Centru (Dauerbach, Lloyd, Weiss, Széchenyi, Hilt-Vogel, Löffler, Merbl, Neuhausz) au fost construite în aproximativ doi ani fiecare. Actualul Hotel Timișoara (unul din sponsori) a fost hotel și în acea perioadă și avea chiar și lift panoramic.
Din fața Operei am plecat pe strada Alba Iulia spre Piața Libertății, unde nu ne-am oprit deloc pentru că începuse să plouă destul de tare. Ne-am refugiat la următoarea oprire de pe traseu – Muzeul Memorialul Revoluției. Am fost întâmpinați de domnul Orban, un veteran al Revoluției care ne-a povestit ce a trăit el în acele zile. Am vizionat apoi un film extrem de emoționant despre revoluție. Muzeul constă din două săli cu fotografii și diverse amintiri de la Revoluție. În încheiere domnul Orban ne-a spus că taxa de intrare la muzeu este ”să ne aducem prietenii, să vadă și ei. Ca să nu se uite.”
Cât am stat noi în muzeu s-a oprit și ploaia. Am plecat mai departe spre Piața Unirii unde am revăzut cladirile de acolo: Biserica Sârbească, Domul Catolic, Palatul Baroc. Ne-am urmat drumul pe lângă Tribunal (fostul Palat Dicasterial) și am ajuns la Bastion. Cu ocazia asta am văzut și eu curtea interioară renovată a Bastionului, pe care mi-am tot promis că o voi vizita, de câte ori o vedeam din mașină. Am mai aflat că, atunci când s-a demolat cetatea Timișoarei (Bastionul actual este singurul rămas din cele șapte care au existat) au fost recuperate 14 milioane de cărămizi care au fost folosite pentru alte clădiri, alte 7 milioane de cărămizi fiind scoase la licitație.
Am ajuns apoi la Parcul Poporului. Aici am aflat, printre altele, de ce Timișoara se numește Timișoara (Temeswar, de la Timiș) deși se află pe Bega. Prin anii 1600-1700 Timișul și Bega se revărsau periodic atât de tare încât cetatea Timișorii ajungea să fie o insulă înconjurată de apele ambelor râuri. A fost adus de către Imperiul Austro-Ungar un olandez-francez numit Maximilian Fermot care, folosind cunoștințele olandezilor despre diguri și asanare, a conceput un plan de asanare a mlaștinii din jurul Timișoarei. Acest lucru a durat aproximativ 30 de ani.
Am luat apoi o scurtă pauză în Parcul Poporului unde am primit sandwich-uri de la Lucas Super Sandwich, un alt sponsor. Sandwich-urile sunt foarte bune, voiam de mult să le încerc. M-au convins.
Din parc am plecat către piața Traian, observând pe drum foarte multele clădiri decorate abundent cu păuni și bărci, conform Jugendstil-ului, precum și biserica Milennium. Biserica în sine este foarte impresionantă; devine și mai impresionantă dacă se ia în considerare faptul că a fost construită în 5 ani. Da, cu tehnologia de acum 100 de ani (1896 – 1901). Am ajuns în piața Traian, ni s-a reamintit că în piață erau foarte multe hanuri, clădiri cu locuințe de închiriat și… bordeluri. În apropierea pieței Traian se află și o biserică ortodoxă cu o istorie puțin mai aparte. Având în vedere că biserica inițială se afla pe viitorul curs al canalului Bega, biserica a fost demolată și reconstruită pe cheltuiala primăriei. Construirea ei a durat 9 luni.
De la piața Traian am ajuns la Fabrica de Bere unde am primit fiecare câte o… bere. Ne-am suit apoi într-un tramvai format din două vagoane recondiționate. Vagoanele datau din 1872. Am coborât în Piața Bălcescu unde am aflat că prin 1872 Timișoara număra 70.000 de locuitori. Sistemul de de tramvaie transporta anual 14 milioane de persoane. Impresionant, zic eu.
Am vizitat apoi parcul Carmen Sylva (fostul parc Doina), care a fost redat în folosință acum aproximativ o lună după ce a fost renovat. Arată extraordinar de bine și este foarte bine întreținut. Am trecut pe lângă parcul Gheorghe Doja, prin Piața Maria și am ajuns în cartierul Iozefin. Pe podul dinspre Gara de Nord am aflat că faptul că Bega a fost canalizată a ajutat foarte mult la dezvoltarea orașului. Tot aici am aflat că Timișoara a fost primul oraș din Imperiul Austro-Ungar care a fost dotat cu o stație de epurare a apei și tot aici funcționa o moară foarte mare.
Ne-am încheiat turul pe podul din dreptul Fabricii de Pălării.
Mulțumesc din nou organizatorilor și sponsorilor, precum și minunatului nostru ghid.
#TimisoaraNoastra e un proiect organizat de Oltea Zambori și Cristina Puțan, prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timișoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timișoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.
[...] și pe Hoinaru, pe Ruxa, Bleau și Adelina, pe Ovidiu U și Andreea Burlacu, pe Diana și Milo, Cristi și Ale, pe Crina și Adi, pe Todo, Richie, Dani și Adi, pe Dan, Casandra, Alex și Dan De [...]
[...] Milorad | Povestea continuă #TimisoaraNoastra [...]