… but these are 
Am fost multă vreme absent de pe blog (aproape 4 luni). Am fost prins cu diverse planuri (planuri despre cum să scap în ce m-am băgat, de exemplu 
) și cu bijuteriile pe care vi le prezint azi. Ok, ok, mi-a fost și lene, că material aveam
Am început lucrul acum vreo 3 luni și ceva. Am avut câteva încercări nereușite. Bine, alții au spus că sunt foarte reușite, dar nu erau chiar unde aș fi vrut eu să fie. Vă povestec puțin mai jos, vă las să vă desfătați cu pozele.
|
|
|
|
Și câteva poze mai artistice, așa:
|
|
|
|
Acestea sunt verighetele mele noastre (“că acuma suntem ‘noi’, nu ‘eu’ și ‘tu’”).
Sunt realizate din aur de 18K în două nuanțe. Verigheta mea are cele două strand-uri exterioare din aur alb, cel interior este din aur galben. Verigheta ei este în oglindă (cele exterioare aur galben, cel din mijloc aur alb). Aș vrea să vă spun că asta este o chestie din aia profundă cu “ne completăm”, “suntem două părți dintr-un întreg” etc dar adevărul este că pur și simplu arată mai bine așa.
Fiecare strand are grosimea de 0.8mm și a fost răsucit manual (de mine, desigur, va urma și un articol în care vă arăt cum fac asta) din 3 fire de aur de 0.4mm grosime fiecare. Aici am observat prima diferență de comportament între aurul alb și cel galben: aurul alb este mult mai… nervos/oțelos/rezistent la schimbare decât cel galben. De aceea există diferență între densitatea răsucirii la strand-urile albe și cele galbene.
Înainte să încep să lucrez direct cu aurul am făcut niște încercări în argint (inele finale, de fapt), ca să determin cu exactitate mărimea la care trebuiau făcute verighetele. Bine, mărimea mea o știam, încercările pentru ea au fost ba “îmi cam pică de pe deget”, ba “mi-e puțin cam mic, nu poți să-l mai lărgești?”.
Deși prima încercare în aur pentru ea se potrivea, nu mi-a plăcut mie suficient de mult, așa că am retopit aurul și am făcut-o din nou. Era aproape bună, dar nu suficient de uniformă/regulată/reușită pentru pretențiile mele.
Aici am observat din nou diferența de elasticitate între aurul alb și cel galben. Cel galben se așeza frumos pe unde îi ziceam eu că trebuie să stea. Cel alb trebuia molestat/amenințat/bătut/împins/tras până să se supună.
După ce am terminat de făcut verighetele mai aveam două probleme.
Prima a fost culoarea. Sârma a fost decălită de mai multe ori în timp ce lucram la verighete, așa că… nu arăta deloc a aur. Aurul alb era negru/gri și lăsa o impresie de nespălat, așa. Cel galben era… galben, dar tot cam nespălat Am încercat să le curăț în acid sulfuric și în tumbler, dar nu prea se vedeau diferențe. Așa că, la recomandarea unui prieten le-am dus la bijuteria Gilmery (în piața Badea Cârțan) la o lustruire chimică (cianuri și alte chestii din astea drăguțe). Când le-am luat de acolo nu-mi venea să cred cât sunt de “oooohhhh, SHINY!”. O să mai scriu zilele astea despre “making of” cu tot cu poze și veți vedea cum arătau înainte de procesul ăsta.
Că tot veni vorba de culoare – diferențele de nuanță între aurul alb și cel galben sunt destul de subtile pentru că voiam ca verighetele să aibă un aspect cât mai omogen. Diferențele nu sunt imediat vizibile, dar dacă se privesc cele două verighete una lângă alta e imediat evidentă o diferență de impresie generală: una “bate” în alb, cealaltă în galben. Evident, se poate modifica ușor contrastul dintre cele două culori umblând puțin la compoziția aliajului galben (poate fi galben mai închis, poate fi mai roșiatic, poate fi galben cu o tentă ușoară de verzui, etc).
A doua problemă (care s-a rezolvat ușor) a fost că am considerat că așa niște verighete frumoase meritau niște fotografii mai reușite decât mi-ar ieși mie. Așa că i le-am dat celui care urma să ne facă poze și la nuntă. Pe Paul David si pe Mădălina (soția lui) vi-i recomand cu toată căldura, sunt niște profesioniști în adevăratul sens al cuvântului și foarte dispuși să depună eforturi suplimentare doar ca să fie clientul mulțumit. După diverse discuții (gen “tragem la o lumina mai difuză să se vadă mai mat” sau “ideea e că eu am un lens cu care fac macro și DOF-ul e abrupt, asta înseamnă că voi trage cu o lentilă mai wide deci probabil că mai pierd din detalii un pic”) la care eu eram complet pe lângă, Paul a reușit să facă pozele pe care le vedeți mai sus. Eu unul sunt foarte, dar FOARTE mulțumit de asta. Sunt, ca să zic așa, “de vis” 
În încheiere, niște detalii tehnice.
Verighetele cântăresc împreună undeva între 10 și 11 grame (le-am cântărit cu precizie, dar am uitat să notez). Cam jumătate de gram s-a pierdut în procesul de lustruire chimică.
Aurul a costat aproximativ 1200 lei, iar manopera (după consultări cu un bijutier profesionist) am estimat-o la 300 de lei pentru o verighetă.
În concluzie, prețul unei perechi similare de verighete din aur de 18K ar fi aproximativ 1800 lei. Desigur, prețul este strict orientativ, având în vedere volatilitatea prețului aurului.
În cazul în care aveți alte întrebări vă stau la dispoziție.
